AI MEI EROI

Toți suntem eroi, toți cunoaștem eroi. Dar eroii mei se mai numesc MAMI și TATI.

Pentru că am emoții și pentru că nu știam ce ar trebui să scriu pentru a marca începutul blogului meu, m-am gândit la ai mei eroi.

De ce?

Pentru că eroii mei mă iubesc și se iubesc, iar acasă am învățat iubire. Și vreau să vă ofer frânturi din amintirile noastre.

Nu credeam că există posibilitatea să îți tremure degetele când scrii de ai tăi părinți. Poate de emoție, de recunoștință, de teamă. Prea multe sentimente. O să creez un D-U-O. Eu și ei. Puțin despre mine și mai mult despre ei.

Pentru că visurile devin realitate! La concluzia asta am ajuns, iar eu vă spun concluzia la început ca să înțelegeți rândurile următoare:

Eram un copil, niște 15 ani acolo și ei numărați, primul an de liceu. Mică, dar copilul ăsta voia multe. Și câteva din cele m-u-l-t-e  s-au îndeplinit. Încă se lucrează la listă. În fine! Când privesc în urmă, pfoai, chiar că eram mică. Pentru că mă uit la fetele de 15 ani, iar eu le văd mici. Și zâmbesc! Pentru că îmi dau seama că am avut curaj! Mulțumesc, Doamne! Curajul îl ai mereu, dar de cele mai multe ori e închis bine,bine în noi, iar de dat drumul când? Când să mai zboare și el…?

Glumeață! Un cuvânt care mă definește, sunt personajul familiei care mereu vorbește în replici și în glume. Și mereu aveam idei faine de videoclipuri, cel puțin așa le vedeam eu atunci. Și “împinsă” de câteva persoane de pe un grup fandom de pe facebook mi-am făcut și pagina. Totul a fost la început în glumă. Na! Deni s World! Ăla să fie numele! Acum ce? Ce fac? Cum fac? Aventură și acolo. Cred că aveam pagina creată de 3-4 zile, iar când mama m-a lăsat la școală(țin să menționez că în acele câteva zile reușisem să strâng 600 likes, mult, mult prea mult pentru un copil) mi-a spus: Deni, până să vii acasă, să îți închizi pagina. Te faci de râs!

Și ce credeți? Am închis-o? Nu! Curajul din interiorul meu îmi spunea NU! Un NU foarte clar! Vorbele mamei nu au fost pentru a-mi tăia aripile, ci doar pentru a mă proteja. Pentru că atunci când primeam mesaje sau comentarii răutăcioase, mami suferea cel mai mult, nu eu! Pentru că eu mi-am dat seama că NU PUTEM MULȚUMI PE TOATĂ LUMEA în viața asta! Iar dacă te apuci de ceva și te bazezi pe cuvântul celor din jurul tău, nu ajungi nicăieri. Iar mami se temea în locul meu: ba că unii râd de mine, ba că mă înjură, ba că de 1000 de ori. Dar eu am continuat, iar mama a decis să facă față așa cum făceam și eu la toate săgețile pe care le primeam.

Și după aproape 4 ani, mami și tati au rămas cei mai mari fani ai mei!

 

Cu timpul, am fost din ce în ce mai ocupată, puneam la fel de multă pasiune, dar eram presată de timp. Videoclipurile mele despre școală au ajuns virale pe internet, milioane de vizualizări, videoclipuri în care vorbeam despre note, teme, colegi ș.a.m.d. Este și acolo o realitate, dar cealaltă realitate care predomina: mi-a plăcut să fiu un elev bun. Nu eram elev model! Că de! Dacă nu învățam la o materie și nu voiam 4, o sunam pe mama să vină să mă ia de la școală(menționez că atunci când eram în liceu, puteai să iesi înainte de terminarea orelor doar pe bază de adeverință dată de profesorul de serviciu, dată de cabinetul școlii sau un părinte venea și te lua de la poartă). Nu am fost elev model pentru că am avut și 6 în teză, m-am certat și cu profesori, pentru că îmi plăcea să fiu dreaptă, dar să mi se facă și dreptate. Dar am fost un elev silitor. Învățam pentru că ai mei nu au tras de mine și știam că învăț pentru mine!

Ai mei eroi nu mi-au mai verificat caietele din clasa a III-a, nici de note nu întrebau, pentru că aveau încredere în mine! Pentru că așa m-au educat! Nu am crescut cu frică! Când am luat primul meu 4 din viața mea(la istorie), tata mi-a spus: Lasă, și așa, mai avem nevoie de scaune acasă! Și râdeam toți! Iar pentru asta, ei sunt eroi. Pentru că m-au învățat iubire. Și când ești scăldat în iubire, faci totul cu dragoste!

 

Dacă mă trezeam la 5 dimineața din cauza  stresului, pentru că mă gândeam la  o materie anume, la un profesor anume, ce făceam? Mă duceam la ei în dormitor, mă strângeau tare în brațe. Adormeam, apoi iar mă trezeam. De emoție, nici nu mai știu de ce. Dar sunt genul de persoană care se streseaza mult prea repede și degeaba.

Tati: Ce zici? Nu mai bine nu te duci la școală azi? O sun eu pe diriga, mă duc și îți iau o scutire. Cât vrei să stai? O zi? Sau îți iau pentru toată săptămâna?

Și ei știau cum m-au crescut, știau că voi fi sinceră. Niciodată nu am profitat de ei sau de bunătatea lor. Uneori stăteam doar o zi, ca să ma mai recreez, uneori îmi luam o săptămână concediu, așa îl numeam eu, timp în care citeam acasă, învățam acasă, luam lecțiile de la colegi, mă trezeam și eu la 9-10. Mă ajuta! Pentru că nu mai simțeam presiunea de la școală. Tot atunci făceam și videoclipuri, pagina era pentru mine un hobby, mă relaxa. Și mă bucuram că reușeam să îi fac pe alții să râdă.

Eroii mei mi-au udat aripile să crească. Cu frică de Dumnezeu! Religia pe care am învățat-o în familie a fost…. D-R-A-G-O-S-T-E-A!

Și de la ei mereu am simțit dragoste! Când greșeam, mă certau cu dragoste! Iar când furia, supărarea mai veneau in vizită, le dădeam repede afară pe ușă.

Un exemplu când am simțit că ai mei mi-au udat aripile a fost în perioada  cu bacul! Ah, mi-au udat aripile, dar atunci am stat pe loc! Nu am zburat!

Am făcut contestație la istorie și la română. Din păcate, la română de la 8,70, nota mi-a scăzut la 8,25. Mami acasă îmi spunea: Deni, să faci contestație doar la istorie! Ai înțeles?

Eu: Da, mami!

Tati: Deni, dacă nu riști, nu câștigi!

Și ce credeți! Am câștigat? Tati spune că am câștigat experiență, are dreptate! Am mers cu un strop de nepăsare pentru că media din bac nu conta! Vorba tatei: ce o fi, o fi! Tot aia e!

Când i-am spus mamei că am făcut două contestații i s-a făcut rău. Râd rău acum! Pentru că, dacă ați fi văzut-o, zici că aflase că nu am luat bacul!

Mami: Nu ți-am Spus eu să nu faci? Hai că m-a luat cu rău!

Toată ziua a fost agitată și supărată pe mine!

Boom! Au venit contestațiile!

Mami: Ți-am spus eu! Dacă făceai doar la istorie (unde de la 9,10, am primit 9,60), media generala îți iesea mult mai mare! Deni, Deni! Vezi dacă nu asculți?

Tata? Tata era cel mai chill, no stress, no drama!

Tati: Lasă, Deni, lasă..e bine și așa!

La un moment dat, voiam să dau vina pe el pentru rezultatul final, dar omul nu m-a obligat! Și acum, că privesc în urmă, sunt cea mai fericită că am făcut contestație! YOLO! Nu am regrete! Știu că am făcut ce am simțit atunci! Și multumesc, mami și tati, pentru lecții. Și mulțumesc că mi-ați udat aripile să crească în învățături!

Ah, voiam să continui ceva, dar m-am îndepărtat de subiect. Spuneam ceva, cu câteva rânduri mai sus, faptul că eram stresată, nu aveam timp! Postam când aveam timp! Niciodată nu am postat din obligație! Nici acum nu postez din obligație! Au trecut săptămâni bune de când am postat ultimul videoclip, o să postez când am inspirație, când simt că VREAU SĂ FILMEZ! Am început din pasiune, postez doar cu pasiune! Fără alte explicații. Când aveam multe proiecte la școală și alte lucruri de făcut, mama știa că eu postam videoclipul pe facebook sau pe instagram și apoi ieșeam din aplicație. Nu aveam timp să văd câte likes are, câte comentarii face videoclipul respectiv! Mami mă ținea la curent cu tot!

Avem un grup al familiei, scria ori acolo,ori pe facebook în mesaj privat: Deni, ai făcut 120.000 de aprecieri. Deni, răspunde-i lui x, te-a întrebat y asta! Deni, ai făcut 120.001 de aprecieri! Deniiiiiiii!

– – –

Mami, îți mulțumesc că m-ai susținut când eu uitam să o fac! Uitam de mine și de urmăritorii mei! Îți multțumesc!

Încă ceva!

Eroii mei nu s-au certat!

Eroii mei nu sunt perfecți, toți avem calități și defecte, iar eroii mei m-au învățat că toată viața avem de învățat și de reparat. Și niciodată nu e prea mult!

Dar chiar dacă eroii mei nu sunt perfecți, sunt eroi! Iar eroii se sacrifică, se luptă pentru puii lor!

Iar puiul vostru cel mic vă mulțumește că luptați!

Ai mei eroi au fost și sunt gangul meu! Eroii mei sunt cool! Pentru că au atâtea de oferit! Știu să îmi fie părinți, dar și cei mai buni prieteni! Și vorbesc serios! Cei mai buni prieteni! Când nu reușeam să învăț pentru un test, cine mă ajuta să îmi fac copiuțe? Cine mă învăța tactici? Mami! Ce cool ești! Ce prieten bun îmi ești!

Când voiam să fiu dată peste cap ca un copil de 5 ani, cine mă dădea peste cap? Tati! Ce cool ești! Când voiam să luăm heliu din baloane, cine se prostea cu mine? Tati! Cine avea cea mai amuzantă voce? Tot tati! Ce cool ești!

Ce eroi frumoși am! Și pentru asta îi mulțumesc Lui Dumnezeu! Pentru că, deși uneori vă mai supăr, voi tot mă iubiți! Pentru că voi presărați doar I-U-B-I-R-E.

Îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru că mi-a dat niște părinți care au făcut din VISURILE MELE… VISURILE LOR! Iar visurile devin realitate! Trebuie doar să crezi! Iar când uiți să o mai faci, asigură-te că ai pe cineva care să creadă în locul tău! Eroii mei au fost și atunci, și acum lângă mine! Și vreau să îi spun Lui Dumnezeu că eroi ca ei  vreau să fiu și eu pentru copiii mei! Pentru că tare frumoasă mai e viața de familie cu ei!

Nu sunt destule rânduri să vă scriu despre cele mai amuzante, frumoase amintiri împreună. Dar vă las câteva poze aici!

Mami, tati, eroilor…Vă mulțumește al vostru Țucurel!

Pentru sprijin, pentru curaj, pentru iubire,

pentru tot!

 

 

 

 

 

 

 

 

32 comments

  1. Cat de frumos! Am plans citind si gandindu-ma si eu la eroii mei. Esti o fata minunata! Au cu ce sa se mandreasca, eforturile lor nu au fost in zadar.

  2. Ce cuvinte frumoase! Mi.ai dat o stare atat de buna. Te admir pentru tot ceea ce faci. Esti atat de talentata! Si iti multumesc ca impartasesti cu noi, fanii tai, toate lucrurile acestea. Te iubesc ❤

  3. Știu ca tu te pregateai pentru medicina , cum te-au sprijinit părinți legat de aceasta dorința ?
    Dar când nu ai intrat , cum a fost ?

  4. Am citit asta intr-o perioada foarte urata din viata mea, cand tata nu ma intelege ,nu imi e alaturi, nu ma sprijină.. M au emoționat extrem de mult cuvintele tale.. Felicitări părinților tăi pentru tot !

  5. Felicitări, Denisa, ești o tânără foarte talentată și cu un simț al umorului bine dezvoltat.
    “Eroii” tăi, “MAMI și TATI”, sunt, la rândul dumnealor, niște părinți deosebiți, prieteni, confidenți și sfătuitori discreți și “moderni” ai fiicelor lor !
    Aștept viitoarele postări, sunt convins că vom citi lucruri interesante, utile și “garnisite”, cum aminteam mai sus, cu simțul umorului care te caracterizează !
    Succes in tot ceea ce îți propui !

  6. Superb! Și tu ești o eroină a lor! ❤️ Scrii foarte frumos și sensibil și ne bucurăm că împărtășești și cu noi această latura a ta. Să nu ne privezi de asemenea texte și amintiri frumoase. Mulțumim, Deni ??

  7. Tot ceea ce scrii si cum scrii reflecta pasiunea si iubirea pe care o depui in tot ceea ce faci!
    Si se vede cat de mult te iubesc părinții tai si cat de mult îi iubești si tu! ?

  8. Da…mi-au dat lacrimile…de ce? Pentru că ai mei eroi… Nu daruiesc iubire… Ma bucur pentru tine și parinții tăi că sunteți atât de uniți, vă sprijiniți și vă iubiți.. ❤

  9. Cred ca îți urmăresc clipurile de acum 3,4 ani dacă nu ma înșel .Eu deja terminasem liceul de câțiva ani dar îmi făcea și inca îmi face o deosebita plăcere sa privesc videourile amuzante , mai ales pentru ca ma regăsesc in unele din ele ?.Te pup și mult succes in viitor cu site-ul și cu tot ce ti-ai propus.
    Ps: Cât despre părinții tai : felicitări și tot respectul .

  10. Rânduri scrise cu sinceritate și emoție , foarte frumos și de apreciat ceea ce ai scris in acest blog, continua să scrii fiindcă prin ceea ce scri inspiri la bunătate, curaj și iubire!?

  11. Emotionant! ?❤
    M-ai lasat fara cuvinte! ??
    Felicitari eroilor tai, dar tot odata si tie suflet minunat! Dumnezeu sa te tina mereu plina de iubire!!! ??
    Mult succes in toate! ❤✌

  12. Sunt niste cuvinte absolut minunate. Un inceput de blog absolut magnific. Ai o familie superba si ma bucur ca ne-ai împărtășit si noua despre ea.
    Iti doresc tot binele din lume si mult succes in tot ceea ce vei face de acum încolo. Drumul e abia la inceput! Dar cu ajutorul familiei vei putea ieși biruitoare în tot ce va urma pe viitor. Eu iti doresc mult succes si Domnul sa iti fie sprijin la fiecare pas! Sper din suflet sa te pot intalni intr-o zi. Eu locuiesc in Bucuresti. Fii binecuvântată!
    [email protected]
    Instagram : pomegranate.and

  13. Ce frumos! ❤La fel am fost și eu cand era vorba despre note. Nu mă verificau, nu mă întrebau pentru ca mereu le spuneam când ajungeam acasă și nu am ascuns niciodată notele proaste( și am luat câteva…pentru că niciodată nu mi-a plăcut să învăț pentru un profesor care nu are respect pentru elevi sau nu este corect)
    Ma bucur când văd că mai sunt părinți care ascultă dorințele copiilor lor și nu asculta ei dorințele părinților.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *