De multe ori imi pun intrebarea: De ce mă pierd?
Mă pierd în trecut, retrăiesc lucruri ce aș fi vrut să fie uitate, îngropate… dar mă pierd.
Mă pierd în cuvinte și spun lucruri care aș fi vrut să sune diferit, mai frumos… dar mă pierd.
Mă pierd în gânduri, îmi pun lacrimi pe tavă și le servesc la pat. Mic dejun la pat… dar mă pierd.
Mă pierd în oameni care sunt perfecți pentru alții, dar pentru mine nu…dar mă pierd.
Mă pierd pentru că țin ancora în spate și nu o arunc… dar mă pierd.
Când te pierzi în viață, totul din roz se face negru. Îți spui că mâine va fi mai bine… dar te pierzi.
DAR mi-am dat seama…
Nu te poți descoperi, nu te poți regăsi, nu poți dacă nu te pierzi măcar un pic.
Iar eu m-am pierdut.. și cine știe, poate o voi mai face. Dar de fiecare dată mă găsesc mai bine, mai așa cum sunt EU, mai cum trebuie.
În concluzie, când te pierzi în viață, taci, stai în liniște. Vorbește cu Dumnezeu, nu cu oamenii. Eternul rămâne etern, deci Dumnezeu iți oferă soluții permanente, restul? …Detalii temporare.
Semnat, Muritor regăsit
1 comment
Foarte bine spus dar din pacate Denisa omiti un lucru important , persoanele precum tine care vorbesc si cred in meditatii si putere divina (Dumnezeu) sunt acele persoane care si-au gasit o pasiune in viata , un lucru la care ei sa canalizeze toata forta negativa in acel lucru care ei il iubesc cel mai mult sa-l faca .
Un esec , o inima franta etc daca sunt canalizate catre pasiunea ta atunci ai numai de castigat .
Realizarile sunt lucrurile care ne fac mandri , ne fac diferiti iar pentru a optine cea ce ne dorim durerea a fost mereu acolo pentru a ne motiva .
Poate o sa-ti placa melodia : )
https://www.youtube.com/watch?v=GHSX1lBVDEY
MaxLeonn