Am primit aseară propunerea din partea unui urmaritor să vorbesc “teama de a rămâne singur”, subiect care mi-a atras atenția. Așadar, în rândurile următoare vă asigur că voi acoperi toate categoriile de “oameni singuri” sau mai bine spus, voi încerca.
Le luăm pe rând.
- Să fii și să te simți singur într-o încăpere unde sunt prieteni adunați.
Da, se poate. Cred că fiecare dintre noi a trecut sau va trece printr-un astfel de episod. Și țin să vă spun că nu e tragedie, nici capăt de lume. Dacă încerci să explici acest concept unor oameni vor spune că dramatizezi sau vrei atenție. Închideți urechile la astfel de păreri; nu fac bine psihicului 🙂
De ce te simți singur deși ești înconjurat de oameni dragi ție? Pentru că te macină o serie de evenimente trecute, prezente și sau viitoare. Iar dacă ai impresia că nu este așa, întreabă-ți subconștientul. El știe ce a ștampilat mai bine în minte. Tot ce pot să-ți spun: acordă-ți timp; pentru că eu mi-am acordat, și deși am fost considerată “pădureață”, introvertită și tot tacâmul, ei bine nu am aplecat urechea și am rămas în bula mea. Stresul poate “colabora” foarte bine la acest rezultat, și anume să te simți singur chiar dacă nu ești singur. Ai oameni lângă tine fizic care te iubesc, care te prețuiesc; ai oameni lângă tine cu sufletul, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță, dar îi simți aproape. Și totuși, în unele momente din viață, creierul pune totul pe pauză și îți transmite că este singur. Trebuie să te lupți să schimbi acest lucru, dar luptă în ritmul tău. Luptă cum știi tu că îți este bine; acordă-ți timp să înțelegi ce se petrece cu tine, cu planurile tale; și să nu-ți fie teamă. E doar un feeling. O senzație limitată care cât de curând poate să dispară dacă te oprești din overthinking și te concentrezi pe cei din jur. Ia o gură mare de aer, inspiră și amintește-ți că un pas, fie el mic sau mare, tot pas este.
2. Teama de a rămâne singur din punct de vedere fizic, având familia și prietenii departe.
Cum să te lupți cu acest sentiment? Cred că orice iubitor de singurătate se satură la un moment dat de ea. Cred că este o senzație care poate fi asimilată cu stinsul becului pe timp de noapte atunci când erai copil; teama de necunoscut, teama de a nu ști ce urmează mai exact; dar când te-ai făcut om mare ți-ai dat seama că ce se află în spatele întunericului este de fapt ce se găsește și la lumină. Și uite că frica s-a vindecat.
Oare ne putem vindeca de singurătatea fizică? În viață totul se educă. Iar atitudinea noastră înaintea situațiilor trebuie bine educată și pusă la punct. Îți este frică să pleci într-un oraș nou, într-o țară nouă datorită facultății, jobului sau orice alt motiv? Eu nu a trebuit să recurg la un asemenea pas, dar cunosc prieteni care sunt în Olanda, Anglia, Irlanda..Singuri; și în singurătatea lor și-au găsit liniștea; iar în liniște au găsit compania unor colegi, prieteni noi. Departe de prietenii vechi, departe de familie au reușit să își formeze o nouă cochilie, o nouă zonă de confort. Pentru a învinge teama de a rămâne singur din punct de vedere fizic trebuie să îți elimini teama de a o lua de la zero.
Și chiar și atunci când ești singur singurel trebuie să te uiți bine în oglindă și să îți placă omul de care ai grijă și pe care îl construiești pentru că în cele mai multe cazuri va trebui să iei decizii instant, iar singurul sfat la care poți apela este al tău…și doar al tău.
3. Teama de a rămâne singur din punct de vedere sentimental.
Toată adolescența mea a trebuit să mă confrunt cu întrebarea: și? Ți-ai făcut iubit?
A trecut și adolescența și iată că întrebarea continua să existe în conversațiile pe care le aveam cu anumite persoane.
Scriu aceste rânduri din perspectiva unei tinere care niciodată nu s-a temut că va fi singură, acea tânără fiind eu.
Am mers pe principiul “ce este al meu este pus deoparte”, un principiu în care cred cu toată inima. Să știți că nimeni nu este perfect; greșesc atât de mult, în special față de persoanele pe care le iubesc cel mai mult pe acest pământ; uneori sunt rea, mult prea rea, arunc vorbe când aveam puterea să tac. Am lacune în relația dintre mine și Dumnezeu, lacune care vin din partea mea, desigur. Dar la un capitol am fost mereu campioană, și anume la a fi sigură că Tatăl a pregătit pe cineva pentru mine, iar acel cineva va veni la momentul potrivit. Fără ezitare; fără semne de întrebare. Și vine întrebarea: de ce, Deni? Cum de?
Este simplu. Cel puțin pentru mine a fost.
E un verset în Biblie care ne învață să nu stârnim dragostea. Ce înseamnă asta? Dragostea nu vine la o vârstă fixă; părinții mei s-au cunoscut la 16, respectiv 19 ani. Sora și cumnatul meu s-au cunoscut la 24, respectiv 22 ani. O prietenă și-a cunoscut viitorul soț la 33 ani, iar un prieten și-a întâlnit viitoarea soție la 37 ani.
Dragostea lucrează la fiecare într-un ritm și mod diferit, iar să te compari cu ce vezi în jur este cea mai mare greșeală pe care ți-o poți face propriei persoane.
Poate alte sfaturi au fost mult așteptate, dar eu așa m-am raportat; mi-am făcut partea în calitate de om, știind că Dumnezeu va interveni când știe El. Mai este o idee nu foarte mult discutată: nu trebuie să dai cu piciorul în șansă; fă-ți o listă cu principiile și pretențiile tale; de principii să ții cu dinții, la pretenții poți să mai renunți. Este o mare diferență între cele două categorii, iar tu singur/ă poți pune granița între ele. De exemplu, pentru mine viitorul partener de viață trebuie să vadă la rândul său viitorul partener de viață egal cu el; să nu aibă convingerea că femeia trebuie supusă și să o desconsidere. Pentru mine acest aspect este un principiu, pentru alte persoane poate este o pretenție; iar aici intrăm într-o bulă subiectivă.
Înainte să “cauți” partenerul de viață, asigură-te că Îl cauți pe Dumnezeu în rugăciune și să înțelegi că dacă vrei ceva serios, o relație serioasă, un viitor serios, și tu trebuie să fii serios și să nu te joci cu focul; nu de alta, dar sunt șanse să te frigi. Nu sări din relație în relație pentru că ți-e teamă să fii singur/ă. Atunci nu iubești omul; iubești compania “amoroasă”. Descoperă-te pe tine ca om, să te simți bine în pielea ta și să te simți singur un întreg, să nu depinzi de emoțiile altora; iar apoi, dragostea să fie un plus care nu acoperă un gol. Când depinzi de dragostea pe care alții ți-o oferă, gândește-te cum te vei simți când te vor părăsi. De aceea este important să ne educăm singuri; să acceptăm ideea de a munci la persoana noastră, de a lupta pentru fiecare vis în parte și să ne definim ca om singular, nu prin prisma altcuiva; până la urmă fiecare joacă în propriul film; ai dreptul să modifici scenariul, dar niciodată nu vei fi sigur cum fiecare își va interprera rolul.
Intră într-o relație atunci când omul acela îți aduce liniște și fluturi în stomac nevinovați; nu intra într-o relație care îți provoacă stres și semne de întrebare.
Omul cu care alegi să fii într-o relație este oglinda fericirii pe care o vei avea sau nu o vei avea. Refuză să joci teatru în propria-ți piesă. Când cortina va coborî vei simți gust amar și regret.
Nu alege să fii într-o relație doar ca să eviți singurătatea sentimentală; intră într-o relație când ai gânduri serioase și vrei să construiești un posibil viitor cu persoana de lângă tine. Dumnezeu ne spune să nu furăm; și cred că furtul de sentimente și de idealuri este tot un păcat. Pentru că amăgești și ruinezi omul de lângă tine.
În concluzie, nu te compara. Nu alerga atunci când la tine este vremea să mergi în pas lent. Nu te grăbi atunci când tu trebuie să întârzii. Nu te amăgi; înainte să îți analizezi relația cu cei din jur, analizează-ți relația cu Cerul și cum te raportezi la El. Nu compara semințele tale tocmai cultivate cu florile tocmai înflorite din grădina vecinului.
Singur nu vei fi niciodată dacă știi să ai privirea ațintită spre Cer; nu ține capul în pământ, visează, dezvoltă-te, ieși din zona de confort, iar toate celelalte lucruri se vor așeza piesă cu piesă. Răbdare, credință, curaj și pace.