Ce mai faceți? Nu ne-am mai auzit de ceva vreme. Sincer, nu cred că am o explicație anume de ce am vrut să fiu cât de cât absentă din mediul online. Nu am luat pauza pentru că am fost în vacanță și plecată, clar nu! Am luat o oarecum pauză, pentru că am vrut să îmi reîncarc bateriile, să-mi reamintesc anumite lucruri și să meditez, lucru de care aveam nevoie urgent.
Vă spun cu sufletul plin de pace și bucurie faptul că m-am întors după această pauză cu forțe noi și cu gânduri, povestiri faine pentru voi 🙂 !
În urmă cu câteva luni hotărâsem împreună cu verișoara mea, Alice, să îi fac o vizită din nou la Suceava.
Zis și făcut. Pe 31 august eram în tren. Pe seară a avut loc reuniunea, iar pentru că totul era prea frumos, m-am simțit rău toată noaptea și următoarea zi =)). Dar haideți să ne concentrăm pe lucrurile frumoase!
Pe seară, sâmbătă, am început să mă simt mai bine, iar noi am ajuns la concluzia că mi-ar prinde bine niște aer curat și rece. Am decis să mergem la Cetate, locul în care am închis și Sabatul. Seara aceea a fost cu adevărat magică, pentru că apusul era atât de cald, nu știu, zici că ne îmbrățișa, nu mai voia să ne dea drumul! Suceava are un ceva ce alt oraș nu are, iar dacă te-ai gândi, ai spune că nu are nimic aparte care să îl facă special. Poate așa este! Dar oamenii de acolo, peisajele de acolo, pur și simplu mi-au învelit sufletul în liniște, lucru de care aveam nevoie! Mulțumesc, Tată!
Am luat cina la un restaurant (îmi scapă acum numele), am mâncat super bine, un fel de burrito improvizat, dar bun! Plus slăbiciunea mea: cartofii prăjiți.
Drumul înapoi spre casă a fost presărat numai cu râsete, râsete și iar râsete.
Duminică dimineața ne-am continuat aventura la bazar, unde mi-am dezvoltat spiritul de antreprenor :)), m-am șmecherit!
Ne-am bucurat de un nou apus la restaurantul Mosaik, unde, apropo, am mâncat niște paste cu brânză de bivoliță geniale!
Am ajuns la concluzia că Suceava se respecta :)), majoritatea locațiilor dispun de un spațiu verde considerabil! Așa ceva, în Ploiesti, eventual la niciodată fără un sfert…Ca în povești, mai ales dacă sunteți ca mine, dependentă de verde.
Următoarea zi am bifat alt local, am servit doar un fresh acolo, parcă Versus se numea.
Partea mea favorită urmează:
Cina la Eden Garden. Pfoai, de vis! Aici ar fi mult prea multe de povestit, am mâncat până mi-a fost rău! Am mâncat pizza cu mujdei, salată, cartofi, vai de stomacul meu. Ne-am amuzat tare mult, pentru că lipsea o literă, și anume Ă, deci practic am mers la Toalet înainte de plecare. Imaginați-vă! Cred că am râs mai mult din cauza sau datorită oboselii. Oricum, aventură maximă.
Am uitat să menționez că eram rupte de foame, dar când ne-a lăsat taxiul la local, noi am început cu ședința foto, apoi am intrat in restaurant să mâncam =)))))). Promit, se putea și mai rău!
Ultima zi am petrecut într-o altă locație, că deh, noi le-am luat la rând…
Complexul Zamca probabil a fost capitolul în care, la un moment dat, am crezut că pic jos de la atâta râs, nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată. Să nu mai zic, eu râd când scriu rândurile acestea, doar pentru că îmi amintesc ce zi a mai fost atunci!
Desigur, am mâncat, e important să ne hrănim, oricum, eu mănânc și dacă am sau nu am foame. Mănânc de plăcere, sigur mă înțelegeți:)).
După ce ne-am delectat cu alte bucate, în același complex am jucat biliard. Mai mult eu, de fapt. Alice, dacă citești asta, poate data viitoare joci mai bine=))
Gata, se făcea târziu, trebuia să mă odihnesc, dimineața următoare aveam tren. Am mai făcut o oprire în același complex: la locul de joacă pentru copii. Clar ne-au acceptat. Poate am 20 de ani, dar tot suflet de copil am=))))). Pozele vor vorbi de la sine.
Suceava a fost o pauză pentru odihnă, dar la final am tăiat “odihnă”, pentru că m-am întors acasă obosită=)). Știți cum e…Când te întâlnești cu neamul și stați la vorbă, una, alta. Restul lumii doarme, dar voi nu.
Poate m-am întors obosită, dar eram atât de odihnită din punct de vedere psihic… Mintea mea se simțea mai bine, mai luase o gură de aer, a mai avut timp să-și pună gândurile pe rafturile potrivite.
De aceea,
Suceava, îți mulțumesc! Ești tare faină, cu tot cu oamenii tăi 🙂
