O sa iei bacul, calmeaza-te!

Am decis că este timpul să vă vorbesc despre experiența mea cu fenomenul BAC, așadar, asigură-te că ai puțin timp liber, pentru că acest articol, da, trebuie citit, dar trebuie și înțeles. Și de pus în practică.

Dacă ești clasa a 12-a sau chiar a 11-a( fiind deja stresat de simulări și de bacul care bate într-un an și ceva…), ei bine, articolul acesta este fix pentru tine; pentru că știu ce înseamnă presiunea venită din partea profesorilor, așteptările mari venite din partea părinților, iar mai mult decât atât, știu ce înseamnă să încerci să le faci pe toate, iar apoi să ai impresia că nimic nu iese cum trebuie.

Eu am fost varianta clasică a elevului român: am fost la pregătiri: română, istorie și logică, astfel încât să fiu sigură că voi fi pregătită cu adevărat în perioada examenelor.

Cu ce concluzii am rămas eu?

1. Profesorul contează, fie că ai auzit varianta aceasta: copilul poate învăța de la oricine.

Da, poate unii pot învăța de la oricine, dar eu nu. Eu nu pot învăța când un profesor folosește un anume limbaj, nu pot înțelege când țipă la mine. Și nu mă consider sensibilă, mă consider cu pretenții. Pentru că știu că învăt și dacă tu, ca profesor, nu țipi la mine. Eu vreau doar să am explicația și lecția așa cum trebuie, apoi îmi fac și eu partea, pentru că este spre interesul și câștigul meu să învăț.

2. Ceea ce faci la pregătire nu este suficient.

Trebuie să lucrezi extra și tu acasă, adică: dacă faci 2 variante de bac la pregătire, mai lucrează 2-3 acasă în plus. Repetiția este mama învățăturii. Nu de alta, dar cu cât exersezi mai mult, cu atât timpul de lucru se micșorează, iar eficiența ta rămâne intactă.

3. Profesorul te învață trucuri cum poți învăța mai repede, soluții de rezolvare și așa mai departe. ASCULTĂ! Nu cred că profesorul îți vrea răul.

Hai să vă dau un exemplu: profesorul de istorie de la pregătire preda la fiecare capitol doar strictul necesar. Boom! Dacă în manual, informatia despre Mihai Viteazul se întindea pe 17 pagini, la pregătire, toate evenimentele importante, datele care au contat în istorie, conectorii pentru a lega un subiect de altul, toate astea se întindeau doar pe 4 pagini. Dar aceste 4 pagini trebuiau învățate complet. Cuvânt cu cuvânt. Pe românește: ca papagalul. Profesorul îmi spunea: Împarte-ți foaia în 2, înveți câte o parte în fiecare zi, îți ia maxim 20 de minute, apoi repeți când se adună bucată după bucată. Asta am făcut de-abia după ce în primele săptămâni făceam în legea mea. Învățam toată lecția într-o zi. Dar la pregătire mă încurcam, aveam lapsus, asta din cauza faptului că nu învățam informația treptat.

Ah, și în caz că nu vă regăsiți în varianta de a învăța ca papagalul, ei bine, eu în alt fel nu am putut. Nu eram așa prietenoasă cu istoria. Apoi a început să-mi placă, culmea =)).

4. Poți învăța și fără pregătire, dar la un moment dat, va conta și materia

. De exemplu, pregătirea la logică, dacă alegi să dai bacul la logică, iar la școală nu se fac ședințe de pregătire cu clasa sau nu ți se par de-ajuns, sau colegul nu te poate ajuta cu lecțiile, pregătirea este esențială.

5. Prea multe materiale de pe care să înveți!

Dacă nu știi să controlezi situația, te poate ameți de cap, iar în loc să reprezinte o nouă șansă de a reține și a afla mai multă informație, te poate deruta și să o uiți și pe cea anterioară.

Revenim spre final la lista mea de concluzii, trebuie să intrăm un pic mai adânc în poveste.

Vreau să îți spun altceva!

Nu ești nici primul și nici ultimul elev care se stresează la maxim și încearcă să facă totul perfect.

Nu ești nici primul și nici ultimul elev care are căderi nervoase. Credeți-mă! Eu sunt o fire optimistă, încerc să iau tot ce e mai frumos din jur. Și tot am avut căderi nervoase. Și nu trebuie să vă fie rușine că aceste lucruri. Suntem oameni, este normal ca la un moment dat creierul să cedeze, să simțim nevoia de o pauză. Mai mult decât atât, fiecare organism lucrează diferit, nu te compara cu ceilalți! Din niciun punct de vedere!

V-aș sugera ca atunci când simțiți că nu mai puteți, ei bine, luați o pauză. Luați o scutire de 2-3 zile, învățați doar pentru bac, la școală în a 12-a mai mult pierdeți timpul. Învățați acasă, odihniți-vă cum trebuie! Eu regret că am pus odihna pe al doilea loc. Am avut săptămâni când mă culcam la 6 dimineața, iar la 10 eram deja la birou cu cartea în față. Iar informația aceea, în ziua bacului era în ceață, pentru că și eu atunci învățam cu un creier cu imaginea în ceață.

Nu vă jucați cu sănătatea voastră! Ajunsesem să cred că doar sedativele sunt cele care mă pot calma, dar de fapt EU eram aceea care trebuia să își controleze mintea, gândurile. Trebuiau mai puține sedative și mai multe rugăciuni.

Oricum, vă recomand într-o oarecare măsura medicamentul Sedatif PC. Nu are contraindicații, nu te prostesc. Sunt pe baza de plante. Doza recomandată ajută.

E ok să plângeți înainte de culcare, crezând că nu ați învățat destul sau că l-ați văzut pe x-ulescu cum știe mai multă materie, iar voi nu. Este în regulă!

Este în regulă să credeți că ați uitat tot ce ați învățat. O să realizați că este doar o iluzie neplăcută, care o să dispară, sper!

Nu te agita, copile! O să fii bine!

Este în regulă să crezi că toată viața ta stă în acest examen! O să-ți schimbi părerea când ești la facultate, iar când ești întrebat de vreun coleg cu cât ai luat bacul, ei bine, o să stai pe gânduri 2-3 secunde să îți amintești nota, cu tot cu zecimea ei…

Eu o să vă spun cum am învățat, deși sunt șanse foarte mari ca metoda mea să nu fie compatibilă cu modul vostru de a învăța mai ușor. Suntem diferiți. Din fericire:)

Să începem:

Română: doamna profesoară de la pregătire a fost o drăguță, încă țin legătura cu dânsa. A rămas că trebuie să îi ofer în dar romanul la care scriu.

Nu pierdeam timpul la pregătire, nu mi se preda niciun comentariu. Îmi explica fiecare operă în parte, eventual alături de o schiță, cu idei principale și săgeți către cuvinte cheie. Mă ajuta enorm. Pentru că apoi formulam oral un eseu pe baza ideilor scrise, desigur, le dezvoltam. Mi-a spus sursele de unde să învăț comentariile, pentru că na, știți povestea: toate sunt la fel =)).

Vă recomand:

ESEUL. Ghid de pregătire practică Bacalaureat, editura Delfin. (Chiar dacă eu am dat bacul în 2017, am învățat de pe ediția din 2016. Toate sunt la fel=)) )

ESEUL. Variantă rapidă de pregătire pentru bacalaureat, editura ART (prea bună culegerea aceasta)

Dacă le îmbinați pe acestea două, pentru că materialele de la editura Delfin sunt schematice, eu spun că nu aveți cum să nu reușiți.

La pregătire recapitulam mereu operele, astfel încât să nu uit vreun detaliu, vreun an sau vreun personaj. Tot am lucrat Subiectul I și Subiectul al-II-lea, pentru că nu scoteam deloc timpul. Dar într-un final am reușit.

Istorie: Deja am menționat metoda de învățare la punctul 3. Profesorul nu era deloc prietenos. Era exigent, perfect normal și fix așa cum am dorit eu, dar prietenos? Nu. Și credeți-mă! Cunosc profesori exigenți și prietenoși, care nu bagă frica în tine, iar atunci când greșești, știi că nu se va lua dur de tine. Profesorul care este exigent și este prietenos și cald cu elevul, fără dar și poate își va câștiga cel mai frumos respect.

REVENIM! MEREU DEVIEZ DE LA SUBIECT!

Am avut un portofoliu cu lecțiile predate, fix ce trebuia să învăț. La fel și aici: am ascultat tot ce mi-a spus: am învățat doar strict ce mi-a predat el, pentru că era strictul necesar. Lucram doar ce variante îmi dădea dânsul, făceam un eseu fix cum îmi spunea. Și mă bucur! În final, și aici a ieșit totul bine și frumos!

Logică: AICI TREBUIE SĂ MENȚIONEZ CĂ AM FĂCUT PREGĂTIRE  CU PROFESORUL MEU PREFERAT CARE A EXISTAT VREODATĂ!!!!!!

Am făcut logică în clasa a 9-a cu aceeași doamnă, mi-a părut rău că am mai revăzut-o de-abia în clasa a 12-a, la Filosofie. Dar eu eram sigură că dau bacul la geografie. Dar m-am răzgândit datorită unei colege. Și bine am făcut. Pentru că da, materia contează, dar cu siguranță și profesorul.

Am făcut ședințe extrașcolare la logică un singur semestru, imediat după sărbători. La fel și aici. Subliniam pe manualul de logică strict informația ce trebuia să fie îmvățată cuvânt cu cuvânt. Foarte puțină materia care trebuia învățată, dar foarte mult exercițiu. Să rezolvi rapid, să nu greșești din cauza lucrurilor si teoriilor asemănătoare. Făceam zeci și sute de variante pe săptămnă, variante din 2008 mai exact. Pentru că erau cele mai grele, dacă țin eu bine minte, iar prin variante ne puneam materia învățată la punct. Mi-am cumpărat o culegere extra, am întrebat-o pe profă dacă e totul ok, a spus că da; am făcut și cartea aceea de variante, pentru că trebuia exercițiu continuu, să nu uiți vreo chichiță amărâtă. Nu mai știu cum se numește. În fine. Chiar dacă făceam sute de variante, timpul care îmi lua era banal, cantitatea era ohohhohooho, dar cerințele erau scurte și la subiect. Sper că mă înțelegeți=))

6. Bacul este un examen important, dar mă enervează că se numește examenul maturității.

Sincer, din punctul meu de vedere, examenul maturității îl dai în afara școlii, îl dai in viață, pentru că acolo ne confruntăm cu probleme adevărate. Iar dacă ai știut să scrii o introducere despre Eminescu, ca apoi să spui în câte tablouri este împărțit Luceafărul, credeți-mă: nu ai trecut cu brio examenul maturității. Ai trecut un examen care te va ajuta la sacul tău de CULTURĂ GENERALĂ. O mare parte din informație este inutilă, nu vă va ajuta deloc, dar exercițiul pe care tot l-ați făcut în lunile de zile o să fie răsplătit.

7. Când vei ieși din sala de examen după ultima probă o să vrei s-ți plângi de milă și de oftică pentru că te-ai stresat în prostie pentru 9 ore maxim de examen. Un an întreg pentru 9 ore. WOW, nu?

8. O să plângi de oftică pentru că ai uitat să menționezi o informație sau ai încurcat ceva pe acolo. Calmează-te! Nu o să fie capăt de lume!

9. Chiar dacă te corectezi cu profesorul sau cu colegii, nu te panica!

O să ai tentația să  consideri că totul este sub semnul întrebării, fie nu mai ții minte, fie mintea îți joacă feste și crezi că ai scris informația greșită. Dar e acea presiune pe care o poți controla greu.  O să fie bine.

10. BACALAUREATUL este doar o loterie, unde îți incerci norocul, sperând ca lucrarea să pice în mâna unor profesori care sunt mai neatenți sau indulgenți. Simplu! O loterie!

La istorie am învățat cel mai mult, eram mândră de lucrarea mea, nu am avut nicio greșeală, am crezut că o sa iau 10. Am luat 9.10, iar după contestație am luat 9.60!

O persoană care a scris în tot eseul despre CEAUCESCU și despre NAZISM, nu despre CEAUȘESCU ȘI COMUNISM, a luat 10. Ei bine, cu siguranță corectorul a fost plictisit, a citit mult prea superficial, sau poate chiar deloc? 

11. Să faci contestație doar dacă ești sigur pe tine.

Eu la română luasem 8,75, iar după contestație am primit 8,25. Chiar dacă lucrarea mea nu era de 8,25, merit atât. Pentru că știam că la română toată treaba este extrem de subiectivă, loteria vieții… Fiecare profesor interpretează cum vrea și cât de mult dorește. Loterie..

Dar nu-mi pare deloc rău, fiecare experiență m-a format bucată cu bucată, cum vă spun eu mereu.

Sfatul meu, în concluzie:

Învătați! Repetați! Nu vă panicați, faceti-vă un program pe care să îl respectați, totul va ieși bine! Trebuie să aveți curaj, sprijin, credință și multă odihnă!

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îl shareuiești și să-l arăți și colegilor!

Aștept în comentariile voastre întrebări cu privire la bac, poate nu am atins tot 🙂

V-am pupat!

Pe data viitoare,

Aceeași Deni!