Hei, dragilor!
Acum că m-am întors acasă, iar internetul funcționează perfect, haha, m-am gândit să vă împărtășesc numai gânduri frumoase și amintiri la fel de frumoase din Antalya. Cu siguranță, fiecare vacanță are plusurile și minusurile ei, dar ce e negativ dau la o parte. Așa că să începem!!!!
Vacanța a constat în PLAJĂ, DORMIT, PLAJĂ, DORMIT. Nu exagerez, dar cam asta am făcut în fiecare zi. Singurele escapade au fost următoarele: Scuba diving și turul Antalyei.
Scuba Diving este o experiență pe care aș dori să o retrăiesc, nu știu, nu e ceva ce poți vedea zilnic. Lumea subacvatică m-a fascinat, nu râdeți de mine, dar mă gândeam: Oare cum este să fii pește? Nu de alta, dar în apă nu e gălăgie, nu e agitație, de fapt, unde am fost eu nu era, iar totul era conturat cu ceva aparte. Am reușit să cobor cu instructorul până pe la 11 metri adâncime. Probleme cu presiunea? NU! Probleme cu oxigenul? Nici atât!
Am fost sceptică la început, aveam impresia că am venit într-un loc greșit, totul tratat superficial, dar în final am văzut ca instructorii sunt cu experiență și totul era la superlativ: de la instructaj până la modul în care scufundarea se desfășura, respectiv pe etape, iar traseul era realizat de ei. Sunt multe detalii interesante, dar nu aș vrea să vă plictisesc cu ele. Ceva ce mi s-a părut așa, mai cool: sub apă vorbeam prin semne, le-am reținut bine, fără probleme, deoarece instructorul când explica fiecare semn în parte…Ei bine, mai făcea o glumă, iar gluma era atât de bună, încât nu puteai uita explicația.
Orașul Antalya trebuie descoperit ACOLO unde merită descoperit. Am vizitat fabrica de piele și blană ART, dar și fabrica de aur și argint. Mă rog, fabrica în ghilimele spus, deoarece acolo trebuia să faci cumpărături, nu vedeai niciun proces de fabricare. DA, fabrica parcă era tot ACOLO, dar noi nu am văzut. Oricum, m-am cam plictisit, așteptam locul unde urma să luăm masa, iar Anastacia, ghidul nostru, spunea că priveliștea e tare faină.
Am ajuns la ACEA cafenea, intimă ea așa, dar perfectă pentru noi. Am servit ceva aperitive, fructe și așa mai departe. Priveliștea, care era portul vechi, ei bine, îți tăia respirația dacă priveai intens. Pozele vor vorbi de la sine. Mă ducea cu gândul la Italia, sincer. Foarte nice!
După cafenea am plecat să vizităm Poarta lui Hadrian. Dacă v-aș povești despre această poartă, articolul s-ar transforma într-o lectie de istorie, iar eu nu vreau acest lucru. Oricum, am prins să vizităm zona când se însera, aproape de apus, iar când te uitai la poartă și la aleea care continua, ei bine, iar ne gândim la Italia, dar și ceva gust de Grecia.
Aleea care continua după poartă, ei bine, la final, te conducea la port, portul pe care noi îl vedeam de la cafenea. Ce să mai? Superb. Străduța era conturata pe ambele părți de tarabe, magazine, restaurante și terase. Toată atmosfera era completată de nelipsitele pisici care erau atât de frumoase!!! Iar ele aparțineau centrului, locuitorii le îngrijesc, chiar proprietarii magazinelor sau chelnerii de la restaurante! Foarte, foarte simpatic! Străduța era tare prietenoasă, arhitectură si design cu gust. Nimic complicat, nimic simplu. Totul în balanță. Când am ajuns în port, soarele a apus, iar pentru a completa episodul preferat al zilei, am luat porumb copt și ne-am bucurat împreună de tot ce era în jur. Porumbul copt a fost excepțional, am uitat să vă spun 🙂
V-am îmbrățișat!!!!
P.s.: @denisa_dinu pe instagram. Acolo voi încărca pozele cu străduțele, aici nu mă lasă, dimensiune mult prea mare, cică :))
