Apel din trecut pentru prezent

De foarte multe ori am fost întrebată:

“Ce sfaturi (generale) ne poți da, Deni?”

Sincer, mă consider cea mai nepotrivită persoană, nu am un răspuns corect sau greșit la această întrebare, dar până la urmă toți suntem oameni, toți acumulăm gânduri și experiențe, iar toate aceste lucruri ne definesc, fie că ne dăm seama sau nu, iar ele ne ajută să înțelegem și să ne înțelegem.

Sfatul meu general o să încerc să fie introdus într-o povestioară, care din fericire și din păcate, în același timp, este adevărată.

Ne întoarcem în timp, în urmă cu cinci ani, nu știu dacă vi se pare o perioadă de timp banală sau destul de “big deal”, dar vă spun eu: nu anii, nu perioada contează în sine, contează ce devii sau redevii în acel interval.

În urmă cu cinci ani am fost o persoană diferită, mai mult decât credeți, uneori nici eu nu mă cred, haha. Așa că, pentru a fi mai ușor, o să povestesc la persoana a 3-a, bine?

Fie că ne dăm seama sau nu, societatea are un impact enorm asupra noastră, iar ea ne trasează într-un fel anume modul de a gândi, de a reacționa, de a vorbi, de a iubi și așa mai departe. Partea tristă este că de cele mai multe ori nu ne dăm seama.

Deni de acum 5 ani lăsa societatea nu numai să contureze traseul ei, ci să i-l conducă în totalitate. Deni de acum 5 ani suferea enorm când cineva îi spunea ceva răutăcios, nu avea curajul pe care îl are astăzi.

Deni de acum 5 ani credea că poate mulțumi pe toată lumea, iar părerile tuturor contează. Deni de acum 5 ani credea atât de multe, iar la ăia 15 ani ai ei a trecut prin perioade bune, dar și prin momente grele. Deni de acum 5 ani obșnuia să fie pesimistă și să lase ochiul și inima să vadă tot ce era mai urât și rău din oricare situație.

Deni de acum 5 ani plângea când alții o bârfeau și se oftica de ce alții cred x sau y despre ea.

Deni de acum 5 ani credea că are puterea să schimbe lumea, când, de fapt, nici pe ea nu reușea să se schimbe…

Dar totul până când l-a văzut pe Dumnezeu cu adevărat în viața ei.

Iar Deni de acum 4 ani a început să încerce să fie mereu fericită și să nu lase despărțirile de cei dragi, certurile, școala, să-i fure din zâmbete.

Deni de acum 3 ani a avut curajul să fie mai cu capul pe umeri, să rămână copil, dar să se maturizeze în același timp, pentru că și-a dat seama că viața vine și cu bune, și cu rele.

Deni de acum 2 ani a decis să fie optimistă mereu, să îl vadă pe Dumnezeu în orice bucurie și în orice problemă care va avea rezolvare, pentru că repet: Dumnezeu!

Deni de acum 1 an a decis să aibă pace în suflet și să fie cu adevărat un om mai bun, de fapt, să încerce să fie un om mai bun, așa cum poate, chiar dacă mai dă în gropi.

Deni a decis să ierte și să iubească fără să explice și fără să mai judece, Deni de acum 1 an încerca să se ierte pentru greșelile și pentru răul făcut…

Dar m-am rătăcit mult, pentru că eu deja eram iertată de Dumnezeu…

Deni de astăzi nu mai este Deni de ieri, iar Deni care vă scrie acum nu va fi aceeași ca Deni de mâine.

Chiar dacă în urmă cu cinci ani am început să mă schimb treptat, treptat, încă simt că nu am ajuns într-un punct și să fiu mulțumită, iar prea curând…nu cred că o să fiu, cred că nimeni nu va fi..

 Cât îmi este dat să trăiesc, o să iau totul ca pe o călătorie, iar fiecare oprire care este presărată fie de bucurie, fie de tristețe, o să las să mă schimbe, dar NUMAI în bine.

Deni de acum vă dă următorul sfat: Nu contează timpul în care faceți un număr de pași, contează să faci pașii spre direcția cea bună, iar eu simt că sunt pe traseul cel bun, chiar dacă de foarteee multe ori am dat-o în bară, și încă o mai dau.

Sunt întrebată: nu ți-e rușine să te pozezi așa, în postura asta amuzantă, sau să fii așa în videoclipul x? Nu ți-e teamă că dacă vei fi așa sau vei face așa, ei bine…cineva va comenta? Ei bine, ASTA SUNT EU! Mă simt bine în pielea mea, iar singurul apel la care răspund este cel al lui Dumnezeu! Deni de acum 5 ani credea că își cunoaște Tatăl, dar greșea. Total! De când îl cunosc cu adevărat, viața are gust dulce, tare dulce.

Draga mea, dragul meu, nu te lăsa condus de societate, te vei pierde, îți va fi tare greu să te regăsești și să te redescoperi. Nu face greșeala pe care am făcut-o și eu, nu lăsa societatea să te definească, nu merită!

Tu meriți să fii iubit, meriți să lupți pentru orice vis pe care îl ai, meriți să cunoști lumea și să vezi lumea cu alți ochi.

Eu, Deni, de acum, sunt fericită, nu pentru că am așteptat ceva de la cei din jurul meu, ci am avut așteptări de la mine, m-am chinuit să le modelez și să le reconstruiesc pe cele dărâmate de Deni de acum 5 ani.

Credeți că am terminat? Nici pe departe nu sunt, fiecare zi trebuie să fie o nouă șansă de a ne clădi inima și mintea cu cele mai frumoase cărămizi, pline de culoare și sinceritate, armonie și pace.

Povestioara mea a luat sfârșit, dar a ta continuă!

Vă îmbrățișez!

7 comments

  1. Ma regăsesc total in ceea ce ai scris…..parca mi-am citit povestea si iti multumesc ca ai spus-o cum nu se putea mai bine!Pray and you’ll be raise complain and remain!

  2. Ești minunată!!!Te apreciez enorm,dar cel mai mult îți mulțumes că lecțiile tale învățate,bucuriile,gândurile le împărtășești cu noi,ceea ce,pentru mine, contează enorm.Îmi arată că totul se întâmplă cu un motiv,acest articol apare în momentul potrivit,pansament pentru suflet,susținere,suport și un”mergi înainte” când sufletul meu se aflta într o stare de încercare.Și cred că,Dumnezeu chiar lucrează prin oameni,prin lecțiile și experiențele tale suntem și noi ajutați!!
    (Nu doar cu acest articol)

  3. Cele mai calde vorbe, le gasim la tine. Ma bucur ca am inceput sa-ti citesc articolele. Avem multe de invatat de la tine. Succes in tot ceea ce ti-ai propus sa faci! ❤

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *