Cum e sa fii nefericit?

Imaginează-te că te plimbi pe un bulevard. O zi însorită, după ce ieri a plouat. Totul bine. Auzi dintr-o dată niște acorduri muzicale. Gata, muzica a început. Toți oamenii sunt invitați la dans, un dans între tine și tu. Alții merg în pași de balet, alții în pași de salsa. Tu? Tu ai ales să pășești în ritm de vals.

Oh, și ce vals! Cu atâta grijă, în același timp, și cu neatenție. Ai posibilitatea să îți continui dansul pe asfaltul care nu te încurcă, dar nici nu te ajută. Oh, dar tu, dragul meu, draga mea..Pășești prea mult înspre dreapta, oh, și înspre stânga. Pășești…Și dai de baltă. Și te murdărești. Și tu ai ales să calci în ea, nu balta a venit la tine. Tu, cu valsul tău frumos ai călcat în apă și pământ. Tu!

Aceasta este povestea despre fericire sau/și nefericire. Așa suntem și noi astăzi. Dansăm prin viață, iar uneori dansăm în direcțiile greșite pe care noi le alegem. Noi. Fericirea este o alegere. Nefericirea este o alegere. Totul este o alegere. De ce dăm vina pe oamenii sau lucrurile care ne înconjoară? 

Hai să dăm vina pe noi! Să dăm vina pe noi atunci când țipăm în mijlocul unei cerți, nu pe cel care a început. Să dăm vina pe noi când plângem, nu pe cel care ne-a făcut să suferim. Să dăm vina pe ură, nu pe dragoste.

Din câte știu eu, despre dragoste se spune ca nu va despărți nimic niciodată. Deci, ce facem cu ura?…

Mă consider o persoană destul de optimistă, cu mici scăpări, pe ici, pe colo, cum ar fi stresul (din sesiune) sau orice alte lucruri cu care mă confrunt din când în când. Dar în rest, chiar sunt liniștită să vă spun: cu Dumnezeu de mână. De ce? Pentru că El nu-ți dă drumul. Niciodată! Eu i-am dat. Dar El nu!

Cu ceva ani în urmă, nu știam să scriu despre fericire, pentru că nu o înțelegeam. Tot credeam în ideea aceea, cum că fericirea e o destinație. Practic, trebuia să dobândești toate lucrurile de pe TO DO LIST, și gata! Erai un om fericit! 

Dar după ce viața te mai și lovește, uneori ușor, alteori de pici și crezi că nu te mai ridici( depresie), îți aduci aminte că mereu ai o mână pe care tu ai lăsat-o așteptând. Mâna Lui Dumnezeu.

M-am născut într-o familie de creștini, am trăit și trăiesc într-o familie de creștini. Am trăit și voi trăi cu niște principii. Dar tu, ca individ, să îți trăiești viața cu Dumnezeu…Ei bine, este o alegere, o experiență unică pe care o poți trăi doar dacă alegi să încerci! Și eu am luat această alegere, dar au fost momente când am simțit când Dumnezeu și-a luat mâna de pe mine, când de fapt…Eu eram cea care s-a desprins. Și e trist, pentru că realizezi acest lucru de-abia când înțelegi fericirea.

Fericirea înseamnă să te bucuri seara, după o zi lungă de lucru, împreună cu familia. Dar fericirea, pentru mine, înseamnă si discuțiile mai puțin plăcute care apar în urma unor evenimente. Pentru că acele discuții ar trebui să unească, nu să despartă. Nu trebuie să fie părinte vs copil( în exemplul de față), ci părinte și copil vs problemă. Fericirea este o alegere.

Fericirea este și când mă cert cu un prieten, dar și când mă înțeleg bine cu el, pentru că știu că viața nu se rezumă doar la atât. Fericirea nu e numai lapte și miere. Fericirea înseamnă să știi să primeși și bune, și rele. Iar tu doar să zâmbești și să continui de mână cu Dumnezeu! 

Dacă te afli într-un punct în care cauți fericirea, oprește-te! Ea se află lângă tine, dar nu o ivești în mulțime, pentru că te focusezi pe lucrurile care nu contează. Te focusezi pe lucrurile care îți macină sufletul. Un verset din Biblie spune în felul următor: O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. 

Adevărat! De la prima literă până la ultima.

Este ușor? Nu! Deloc! Aici intervine autoeducarea, ce îi permiți minții tale să facă, să gândească sau să nu facă, să nu gândească. Totul stă în alegeri. 

Tu azi ai puterea să alegi să spui STOP și START la orice plan și emoție pe care o ai în minte. Tu! De mână cu Dumnezeu!

Roagă-te. Nu e o rușine să te știi și să te vezi neputincios și să ceri ajutor Divin.

Nu vorbesc de religie, nu vorbesc de tradiții, vorbesc de un Dumnezeu viu! Iar Dumnezeul meu mă iubește, iar eu îi cer ca dintr-un lucru urât să construiască ceva frumos, dintr-o experiență tristă să iau o învățătură, iar dintr-o amintire frumoasă să o transform în bucurie( să o țin strâns în inimă).

Deci, cum e să fii nefericit?

Cuvinte sunt multe, curajul este mic. Știu cum este să fii nefericit, pentru că mă uit în urmă șă mă văd. Mă văd în ce stadiu eram, îmi văd inima inundată de lacrimi, durere, ranchiună. Orice fel de inimă, mai puțin de creștin. 

Să fii nefericit înseamnă să Îl pui pe Dumnezeu în așteptare când, de fapt, oricum, nimeni altcineva nu te sună. Îl eviți pentru că ți se pare drept să te simți trist, dărâmat, egoist, gelos, panicat, lovit, ți se pare drept să fii în situația în care ești.

Dar, ai dreptate. Ți se pare…

O să vă las mai jos o schemă pe care am surprins-o într-un video intitulat “Why worry?”

Încercați să vă puneți toată energia în lucrurile care contează cu adevărat pentru inima voastră. Puneți pe primul loc oamenii care vă fac să vă simțiți mai bine, care vorbesc despre viitor, planuri, probleme cu care se confruntă, oameni care cer sfat și încearcă să fie mai buni. Nu căutați oameni care vorbesc despre alți oameni. Din păcate, poate tu nu ești ca ei sau poate nu mai vrei să fii ca ei, dar până la urmă, cine se aseamănă…Se adună. Pune punct oricărui fel de relație toxică, pune virgulă acolo unde simți că este cazul. Rupe pagina acolo unde crezi că trebuie să rescrii, închide cartea atunci când știi că totul trebuie terminat. Alege!

Alege să fii fericit! Alege să-L ții pe Dumnezeu de mână!

Alege să taci în fața părinților când ești stresat, nervos sau trist. Tăcerea spune mai multe și nu rănește la fel de mult ca orice alt cuvânt spus la supărare. Alege să zâmbești când ești panicat, pentru că problemele vin și pleacă. Viața nu se rezumă decât la atât…Nu! Viața e mult mai mult.

Alege să ai liniște în inimă și în minte într-o lume haotică. Alege să ierți! Alege să fii mai credincios și să te rogi, în loc să te stresezi!

Roagă-te în timp ce lucrezi, în timp ce asculți muzică. Te poți ruga și pe genunchi, dar roagă-te neîncetat! Alege să vorbești mai mult cu Dumnezeu și mai puțin cu oamenii.

Pentru că eu așa am descoperit pacea. Și mai am multe de descoperit, atât de multe lucruri de îmbunătățit. Dar cine a zis că mă opresc? 🙂

Grijile nu sunt nici pentru mine, nici pentru tine. Stresul poate să fie controlat, fericirea o putem surprinde oriunde, oricând, important este să privim cu ochii care trebuie.

Așadar, tu ce alegi?

Nu mai căuta motive să fii nefericit. Caută mâna Lui Dumnezeu!

Cu drag,

Deni