Șah mat: am găsit încredere

Împărtășesc cu voi concluzia de la început, pentru că așa-mi place:

Trebuie să ne încredem în Dumnezeu acum, nu atunci când înțelegem totul. Trebuie să îți faci mintea să înțeleagă faptul că El lucrează ACUM la planul tău, nu cândva, într-o bună zi…

Să dăm timpul înapoi cu 7 zile; v-am întrebat pe instagram despre ce  aș putea scrie în următorul articol din seria #deniscriemarți, iar când am văzut cuvântul “confidence” am zâmbit și mi-am spus: That’s something new!

Și toată săptămâna, zi de zi, am încercat să-mi fac ordine în idei, m-am gândit, m-am răzgândit, apoi cu tot ce am strâns am hotărât că e timpul să scriu. Mă străduiesc foarte mult să nu iasa haotic sau fără sens ceva din ce vă împărtășesc aici. Că am “darul” acesta…

Când te gândești la încrederea în sine, cel puțin eu, mă raportez la cei din jur, cum m-au făcut să mă simt și cum le-am răspuns eu. Mai bine spus cum am reacționat. 

Ca să înțelegeți unde bat am să vă dau un exemplu: hotărăsc să iau prânzul în oraș cu doi prieteni, amândoi spun cu 10 minute înainte că nu mai pot ajunge. Nu anulez rezervarea. Merg și mănânc singură. La o masă de 3 persoane. Așa mi-aș defini eu încrederea în sine. Să nu-ți fie frică să mânânci singur la masă. 

Acum, transferăm acest exemplu într-un cadru metaforic, de altfel cum e și poza reprezentativă a acestui articol( pe care am să o explic la final) și ne raportăm la viață, cu tot ce vine ea: cu bune și rele.

Încrederea trebuie să o ai mereu, să ți-o formezi, pentru că oricum ea se dărâmă când se petrec evenimente ce îți umblă la temelie. Măcar construiește cu multe cărămizi, iar dacă pică ceva să nu o iei de la zero. Că e tare greu!

Consider că uneori suntem prea duri cu noi. Și sunt aici să-ți reamintesc că nu ești singurul care are așteptări mari de la sine. Și ajungem să fim duri cu încrederea: credem că putem zbura singuri, dar ai uitat că aripile nu sunt create de tine..

Amintește-ți că Dumnezeu sapă în noroi ca să scoată la suprafață un diamant.

Încrederea în sine vine atunci când ai încredere în Dumnezeu. Pentru că El trăiește în tine! Deci fii capabil să te bazezi pe ceva ce nu se clatină!

Întotdeauna am apreciat plantele, copacii care rezistă indiferent de sezon. Ce e drept, vara produce fructe, de exemplu. Toamna se dezbracă, își pierde frunzele. Dar copacul rămâne plantat. Rădăcina rămâne, astfel se poate pregăti pentru următorul sezon.

Așa vreau să cred că putem fi și noi. Te zbați cu facultatea, cu școala, și parcă oricât te-ai strădui lucrurile nu par a merge în direcția cea bună. Nu mai produci, nu mai dai randament… Clar se instalează anxietatea, panica, îți vin gândurile că ești singur și singurul care trece prin așa ceva. Așadar, te dezbraci de încredere. Și mai e un pas pe care te rog să nu-l faci. Nu-ți rupe rădăcina! Stai acolo, oferă-ți timp! Că va reveni momentul când te vei simți pregătit să reînflorești! 🙂

Unii pot înflori mereu, alții sunt sezonieri. Dar tu trebuie să privești la rădăcină, nu la creangă. Atâta timp cât ai o rădăcină ești în siguranță. Te clatini, da, adevărat! Dar nu te vei prăbuși.

De ce e bine ca încrederea în sine să fie rezultatul încrederii în Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu nu alege întotdeauna, spre exemplu, oameni cu talente deosebite, ci îi alege pe aceia care Îi pot servi mai bine. Și cel mai frumos mod de a-i servi este iubind. Iubindu-L pe Dumnezeu te iubești pe tine și pe cei din jur. Iar omul când se iubește are încredere în sine și în capacitatea sa. 

Spune-ți zilnic: sunt capabil! Sunt capabil să fac bine, să iubesc, să iert, să inspir! Sunt capabil să cer iertare, să învăț, să îmi schimb prieteniile toxice. Eu pot! Pentru că Divinitatea trăiește în mine!

Trăim cu impresia că încercările cu care ne confruntăm sunt acolo pentru a ne doborî, dar ele au această putere doar dacă nu avem prinse rădăcini adânci. Ele ne pot construi în continuare, ele ne pot deschide ochii spre o altă direcție. Important este să ne încredem în procesul și drumul ales de Cel de sus pentru noi!

Cineva spunea că adevărata mărime a unui om se măsoară după tăria sentimentelor pe care și le stăpânește, și nu după a acelora care-l stăpânesc. 

Imaginează-ți cât de ușor poți dresa anxietatea, frica de a te încrede, teama… Le poți dresa în timp, nimic nu se petrece dintr-o dată! Așa că raportează-te la tine și la lucrurile cu care te confrunți, nu la timp. Căci timpul trece oricum! 

Singurul inamic să vă fie doar puterea de schimbare care nu are de fapt loc, nu schimbarea care are loc gradual. Tindem să vedem schimbarea în timp ca o luptă pierdută. Dar cum poți pierde ceva ce nu ai terminat?

Într-un maraton nu pierde cel care este pe locul 63. Pierde cel care se oprește după 200 de metri și părăsește cursa.

Uneori, ca să iei cele mai bune decizii trebuie să pășești în întuneric. Știți fotografia pe film? Cum sunt ele developate într-o cameră unde e întuneric? Și totuși în acea încăpere trebuie o lampă obscură. Ca să aibă loc procesul, să poți observa în splendoarea lor toate fotografiile. 

Găsește-ți curajul ca atunci când te pierzi în mulțime să nu te panichezi, pentru că lumină există în tine. Iar lumina aceea va lumina la momentul potrivit când vei fi pregătit. 

Îmi doresc ca tu să nu fi primit vestea proastă de la doctor, să nu fi picat un examen sau să-ți fi pierdut locul de muncă. Dar îți adresez o întrebare: O să prinzi rădăcini în amărăciune sau o să ții capul sus, pregătit să dai noi roade? Răspunsul pe care ți-l dai îți va determina destinul.

Încrederea trebuie oferită în special atunci când ești legat la ochi și nu înțelegi încotro mergi. Este ușor să ai încredere când cunoști destinația. Dar dacă viața ar fi așa simplă, oare am mai evolua noi? 

Poate treci prin momente dificile, cauza tu o cunoști. Și nu ai încredere în tine că vei face față. Nu vei avea încredere în tine că te poți schimba și poți evolua. 

Niciodată nu te vei scufunda dacă porți cu tine două ancore: ancora scopului în viață ți ancora curajului. Iar scopul tău nu trebuie să se schimbe în timpul furtunii. Ea va trece, tu să fii același. Curajul nu înseamnă lipsa fricii. Înseamnă să continui în ciuda fricii pe care o ai.

Așadar, întrebarea vine: cum putem să avem încredere în noi?

Suntem răniți, descurajați, bolnavi, epuizați..Pansament ți-e chiar Dumnezeu! Și culmea, tot de la El înveți ce înseamnă încrederea…

Cel mai frumos șah mat! 

Un șah mat în care câștigi și te câștigi pe tine!

Ai învins, campionule!

Mulțumiri sincere lui geroge_pantelimon pentru că m-a ajutat să transmit prin fotografie mesajul acestui articol.

3 comments

  1. Am plâns pana am citit si ultimul rând… trec printr-o situație destul de delicată și cred ca ceea ce ai scris tu aici a venit chiar la momentul potrivit. Mulțumesc!🤍

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Alertă: Conţinutul de pe această pagină este protejat prin drepturi de autor!