Un strop din lumea mea
Hei!!! A trecut ceva timp de când nu ne-am mai auzit.
Dar sunt fericită să vă spun că am revenit cu forțe noi, cu experiențe noi și cu mai mult curaj decât am avut înainte. O să vină și ziua în care o să vă povestesc experiențele pe care le-am trăit eu, experiențe care ASTĂZI fac parte din mine, din sufletul meu…
Dar până atunci vreau să vă povestesc despre weekendul petrecut la Rucăr.
Dacă tot suntem o țară cu multe tradiții, și eu mi-am făcut tradiția de a merge de 4-5 ani de Paște la Sibiu.
După cum mulți dintre voi știți, eu sunt adventistă de ziua a Șaptea( mișcarea de reformă), iar în cadrul bisericii noastre se organizează de 2 ori pe an întruniri de tineret și nu numai. Unde? În Porumbacul de Sus, undeva în apropiere de Sibiu.
Dragă aprilie,
Ți-aș spune multe, dar nu știu cu ce să încep…
Când eram mică, 1 aprilie era o zi pe care o așteptam cu mare nerăbdare. Voiam să păcălesc pe cineva cu glume nevinovate, dar voiam sa păcălesc…? Voiam. M-am autocomparat: eu la 9 ani și eu la 19 ani. Diferență mare! Și nu vorbesc de vârstă, haha.
De multe ori imi pun intrebarea: De ce mă pierd?
Mă pierd în trecut, retrăiesc lucruri ce aș fi vrut să fie uitate, îngropate… dar mă pierd.
Mereu primesc întrebări de la voi cu privire la îngrijirea părului meu, iar eu sunt, sincer, în pom. Primul răspuns care îmi vine în minte este următorul: Ăhm, cred că nimiiiiiiic!
Întrebările primite de la voi, fetelor: