Ce fel de poze adunam?

Te-ai gândit vreodată că cerul ne pozează în fiecare moment?

Dacă ai muri azi, ai fi mulțumit cu fotografiile? În câte din ele ai avea lacrimi de tristețe pe obraji? În câte din ele ai ajuta un prieten cu o problema sau în câte din ele ai fi înfuriat?

Așteaptă o clipă! Apasă butonul „Pause”, închide ochii și nu mai alerga în maratonul ăsta dezorganizat al vieții! Gândește-te la acele fotografii de ieri, de azi, de mâine. Ce fotografii ai ține în mână? Îți plac? Îți place omul care ești?

Dacă nu, arunca fotografiile vechi, fă loc pentru cele noi. Noile fotografii să le depășească pe cele de ieri! Toate fotografiile tale să fie cu zâmbetul tău și al prietenilor tăi, fiecare poză să surprindă fiecare succes și țintă a ta! Fotografia ta să fie cea mai bună amintire!

Amintire nu pentru tine, ci pentru alții! Pentru că atunci când se vor uita la ele, să spuna: Ca el vreau să fiu, ca ea vreau să ajung!

Amintirile sa fie o candelă în întunericul altora, să le lumineze tunelul viselor spulberate de alții! Fii amintirea de care alții au nevoie. Iar partea de neînțeles este că printre „alții” ești și tu. Te cauți pe tine, pe visul tau,  dar nu găsești. Cauți mai departe și te pierzi și mai mult.

Te las, străine! Trebuie să ridic un colet. Din câte am aflat, este un nou album de poze. Nu știu al cui e, poate fi chiar al tau. Oare ce voi găsi acolo? Am plecat. Ai grijă!

Draga Aprilie

Dragă aprilie,

Ți-aș spune multe, dar nu știu cu ce să încep…

Când eram mică, 1 aprilie era o zi pe care o așteptam cu mare nerăbdare. Voiam să păcălesc pe cineva cu glume nevinovate, dar voiam sa păcălesc…? Voiam. M-am autocomparat: eu la 9 ani și eu la 19 ani. Diferență mare! Și nu vorbesc de vârstă, haha.

Citeşte mai mult

Scrisoare la final de zi

Am simțit nevoia să iau laptopul și să mă pun să scriu aceste rânduri, să împărtășesc cu voi ceva gânduri.

Azi am avut o zi destul de proastă, nu m-am simțit bine, mi-a fost destul de rău, și știți cum e: te simți rău rezulta o zi deloc frumoasă. Dar acum, înainte să mă pun să dorm, am ajuns la niște concluzii, unele frumoase, altele mai puțin frumoase, dar toate sper să mă facă să fiu un om mai bun, mai puternic, mai cum trebuie.

Citeşte mai mult

Ai mei eroi

Toți suntem eroi, toți cunoaștem eroi. Dar eroii mei se mai numesc MAMI și TATI.

Pentru că am emoții și pentru că nu știam ce ar trebui să scriu pentru a marca începutul blogului meu, m-am gândit la ai mei eroi.

De ce?

Pentru că eroii mei mă iubesc și se iubesc, iar acasă am învățat iubire. Și vreau să vă ofer frânturi din amintirile noastre.

Nu credeam că există posibilitatea să îți tremure degetele când scrii de ai tăi părinți. Poate de emoție, de recunoștință, de teamă. Prea multe sentimente. O să creez un D-U-O. Eu și ei. Puțin despre mine și mai mult despre ei.

Citeşte mai mult
error: Alertă: Conţinutul de pe această pagină este protejat prin drepturi de autor!