În plină pandemie, lumea se preocupă de viitorii studenți, care acum se pregătesc sau nu se pregătesc de examenul maturității. 

Dacă vă amintiți, eu, în urmă cu ceva ani, am scris un articol special pentru voi, cei de clasa a 12-a, unde vă explicam toată treaba cu emoțiile, că’s normale, că-i normal să fii stresat și sa intri în panică, chit că stăpâneși materia, chit că ești pe lângă.

Anul acesta nu v-am mai putut redirecționa către articolul respectiv, pentru că anul acesta sunteți într-o altă poveste. Eventual doar cu același deznodământ: e clară treaba- tre să dați și bacalaureatul.

Sunt eu. Omul…Sunt eu. Luptătorul.

Sunt aici, și mereu voi fi. Pentru că eu mă încred și mă rezem de brațul Tatălui veșnic.

Dragă prezent, poartă-mă și în anul care dă să vină.

Titlul spune povestea pe scurt a ultimelor mele luni petrecute în haos, muncă, nopți nedormite și rugăciuni.

Vă spun din start că sunt un om rău; nu glumesc. Dacă aș fi fost bun, aș fi acționat diferit la momentul potrivit. Dacă eram om bun, știam cum să spun stop bârfei, știam cum să zâmbesc și să tac, fără a lupta pentru orgoliul meu și pentru “dreptatea” mea; pentru că atunci când am avut puterea să fac bine, am tăcut și mi-am văzut de treaba mea.

Oriunde ai fi, oriunde ar fi sufletul tău, oriunde pășești, oprește-te o clipă. Oprește-te să-mi asculți gândurile pe care le am pentru tine, pentru noi..

Dragă femeie, mamă, doamnă, domnișoară, ai mai stat în ultima perioadă de vorbă cu sufletul tău? Chiar dacă ești la serviciu, acasă, având grijă de copii sau de bebele nou- născut; chiar dacă ești mamă singură și Dumnezeu ți-a dat puterea să fii și mamă și tată; chiar dacă te-ai certat ieri cu un prieten, cu un coleg sau cu persoana de care ești îndrăgostită; chiar dacă ești în vacanță, peste hotare, în amfiteatru la curs, oprește-te! Doar o clipă!

Dragă ființă, creată de Bunul Dumnezeu, vreau să te întreb: ești bine?

Te-ai întrebat vreodată de ce anumite lucruri ți se întâmplă doar ție? Te-ai întrebat de ce lumea se întoarce pe dos? Te-ai întrebat ce trebuie să ți se mai întâmple, astfel încât să clachezi?

..Pentru că eu m-am întrebat!